Cercetând cauzele cancerului și ale altor boli foarte grave, practic, ajungeam întotdeauna la aceiași factori: un regret puternic al trecutului, tristețea și neîncrederea în sine și în ceea ce privește viitorul, nemulțumirea față de prezent. Una peste alta, o nemulțumire de lungă durată față de propriul destin, practic, înseamnă deja o boală gravă incurabilă garantată. Eu le explic adesea pacienților că nu este voie să te superi pe soartă, aceasta poate fi îmbunătățită și trebuie îmbunătățită. Nu este voie să te superi pe tine însuți, trebuie să te iubești și să te educi. Iubirea, care ne dă energie, nu trebuie să se transforme în pasiune, iar apoi în autodistrugere sau uciderea altor oameni. Iubirea trebuie să ne ajute să ne educăm pe noi înșine și pe alții, să ne dezvoltăm și să fim fericiți.

Tristețea vine dintr-o lipsă de acceptare a voii Divine, împotrivirea în fața voii Divine, este o forma de păcat, arată ca o lipsă de acceptare a destinului, ca o teamă de viitor, ca niște gânduri rele în ceea ce privește viitorul, ca un regret al trecutului, ca o nemulțumire permanentă față de prezent. Deprimarea, teama, enervarea, nemulțumirea, regretul, toate acestea sunt forme de autodistrugere. O tristețe lungă și intensă trece în subconștient și devine un program puternic de agresivitate împotriva Voinței Divine, adică împotriva lui Dumnezeu. Tot ce se întâmplă cu noi, ne este dat de Sus și are un sens înalt uman. Nici o situație nu este împotriva noastră, ci pentru noi. Fiecare situație reprezintă un bine pentru sufletul nostru. De aceea, dacă am început să avem neplăceri și nenorociri, nu avem dreptul să ne supărăm pe soartă. Neplăcerile sunt semne ale problemelor pe care le avem cu sufletul. Ceea ce înseamnă că trebuie să aducem armonie în suflet. Noi nu trebuie să ne supărăm pe lume, noi trebuie să o facem mai bună.

În mod obișnuit, se crede despre copii că aceștia depind de mamă până la maturizarea sexuală, iar apoi nu mai există nici un fel de legătură. Însă, în realitate, pe parcursul întregii noastre vieți, noi avem o legătură nu doar cu părinții și cu copiii noștri, dar și cu toate rudele. Nu degeaba existau înainte astfel de noțiuni cum ar fi codul de onoare sau o educație corectă. Oamenii își dădeau seama că există o legătură între ei, se simțeau responsabili pentru familie, pentru întregul lor neam și înțelegeau că nu trebuie să încalce poruncile Divine. Ne-am obișnuit să credem că, dacă avem o stare de spirit proastă, atunci acest lucru are legătură cu anumiți factori externi, cu ceea ce s-a întâmplat în trecut sau cu ceea ce are loc în prezent. Dar subconștientul nostru cunoaște viitorul și noi reacționăm la acest viitor, fără a fi întotdeauna conștienți de asta. Dacă noi înțelegem corect viitorul, dacă învingem tristețea, enervarea, supărarea, atunci schimbăm acest viitor în bine. În plan subtil, cauza și efectul adesea își schimbă locurile.

Una dintre pacientele mele mi-a povestit o întâmplare interesantă. Ea era tristă și nemulțumită de ceea ce se întâmpla de aproximativ o lună. Pe deasupra, era clar că fiul ei, care trăia în alt oraș, începuse să sufere de pneumonie bilaterală. Acest lucru i-a intensificat depresia, mai ales că tratamentul nu îl ajuta pe fiul ei, deși el a fusese internat în spital și i se administrau cele mai bune medicamente. Observându-i starea, un cunoscut a exclamat: “Ce se întâmplă cu dumneavoastră? Doar ați citit cărțile lui Lazarev! Sunteți foarte nemulțumită de destinul Dumneavoastră”... Dumnezeu ne oferă întotdeauna exact ceea ce avem nevoie. Nu acceptăm încercările date de Sus atunci când ne punem trupul sau spiritul, bunăstarea pe primul loc. Iar când înțelegem că orice încercare înseamnă o purificare a sufletului, o purificare a iubirii Divine, atunci încercarea acționează spre binele nostru. În Vechiul Testament este scris că încercările nu oferă nimic omului orgolios: „Ispitele nu sunt lecuire pentru cel trufaş, că buruiană rea s-a înrădăcinat în inima lui”. Iar un om orgolios este cel care-și pune interesele propriului trup, ale propriului spirit, ale propriului „Eu” exterior mai presus de interesele „Eu-lui” său Divin. În Biblia indienilor, numită Bhagavad-Gita, se spun următoarele. Omul are un „Eu” suprem care face parte din Dumnezeu și un „Eu” exterior, inferior. „Eul” suprem este un prieten pentru om în acel caz în care Ego-ul extern se subordonează acestuia. „Eul” suprem devine un dușman când „Eul” superficial începe să se răzvrătească și se pune pe sine pe primul loc. Nu este voie să ne supărăm pe soartă, întrucât aceasta ne este dată de Dumnezeu. Supărarea pe destin este un protest direct împotriva voii Divine. Destinul nostru are legătură cu caracterul nostru; și cel exterior și cel profund. Când caracterul exterior se schimbă, atunci începe să ni se schimbe treptat și caracterul interior, profund. Atunci ni se schimbă destinul și sănătatea, atât nouă, cât și copiilor și nepoților noștri. Această femeie, pacienta mea, s-a străduit să-și învingă tristețea. Fiul ei a sunat-o după două zile și a anunțat-o că îl externează din spital, întrucât pneumonia bilaterală a dispărut brusc, în mod inexplicabil, iar diagnosticul nu a mai fost confirmat. Sentimentele noastre profunde sunt primordiale în raport cu sănătatea și destinul nostru. Căci sentimentele profunde au legătură cu sufletul care își are originea în Creator.

Sursa:
S N Lazarev
Go [here] for the English version of this page.