Când ne gândim la viitor, putem să-l influenţăm. Nu putem să influenţăm, însă, trecutul. În trecut, nu există voinţa umană, există doar cea Divină. Agresivitatea împotriva trecutului, regretarea lui, este, de fapt, agresivitate împotriva voinţei Divine, care se transformă repede în program de autodistrugere: încărunţire, chelire, îmbătrânire prematură şi boli. Boala din sufletele noastre ne împinge la regretarea trecutului, la autodistrugere. Încercați să transformaţi distrugerea în creativitate. Schimbându-ne atitudinea faţă de trecut, noi schimbăm trecutul şi viitorul. Dacă veţi vedea în orice boală un impuls către iubire şi către Dumnezeu, nu vă veţi omorî viitorii copii, ci îi veţi salva şi îi veţi dezvolta. Orice situaţie duce către Dumnezeu, iar aceasta înseamnă că cea mai absurdă, cea mai nedreaptă şi cea mai îngrozitoare situaţie trebuie să ne înalţe către iubire, fiindcă, după logica Divină, situaţia aceasta este profund justificată. Prin această durere, Dumnezeu vă dă o cantitate de energie uriaşă pe care puteţi să o folosiţi distructiv, omorându-vă copiii şi autodistrugându-vă, dar puteţi să o folosiţi şi pentru salvare şi creativitate. Pe cât de des se repetă această boală, tot atât de des puteţi să vă înălţaţi către Dumnezeu, detaşându-vă de tot de ceea ce depindeaţi până atunci. Alegerea este a dumneavoastră.

Sursa:
S N Lazarev
Go [here] for the English version of this page.