Orice situație exterioara poate fi schimbată radical nu prin acțiuni exterioare, ci prin transformări interioare. [...]

Toate întâmplările care au loc cu noi sunt oglinda sufletului nostru. Fiecare situație plăcută sau dureroasă, trebuie să provoace o explozie de iubire și energie. Nu trebuie să ucidem plăcerea prin ofensă, frică sau condamnare. În neplăcere există posibilitatea de dezvoltare. Iar dezvoltarea este întotdeauna o combinație a două elemente diametral opuse: durerea și plăcerea. Durerea va fi mereu lângă plăcere. Situația neplăcută este dată de Dumnezeu. Trebuie să o iubești, să o schimbi și să o educi. [...]

Apropierea de Dumnezeu îmbunătățește starea de sănătate și destinul. Iar aceasta înseamnă schimbarea caracterului omului. Dacă omul nu are o nemulțumire interioară, o nemulțumire față de soartă, dacă nu are o tendință către frică, tristețe, judecată, atunci schimbările caracterului se petrec mai ușor. Omul încearcă adesea să se schimbe pe sine timp de un an, doi, trei, însă fără nici un rezultat deosebit. Și, pe neașteptate, acesta a devenit alt om. Nici măcar nu înțelege că el este deja alt om. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să aveți intenția și certitudinea că puteți să vă schimbați.

Sursa:
S N Lazarev
Go [here] for the English version of this page.