În mod obișnuit, noi zâmbim atunci când auzim cuvântul orgoliu și nu înțelegem cât de periculoasă este această tendință. Îl vedem doar la ceilalți și considerăm că noi nu îl avem sau că este inofensiv. În realitate, orgoliul este precum cancerul, se extinde rapid și silențios în structurile vitale iar când afli că îl ai este deja prea târziu.

Eu am văzut doar un singur lucru când făceam diagnosticări și țineam consultații: omul cu un orgoliu ridicat are copiii grav bolnavi, devieri psihice, boli incurabile, probleme grave de destin și efectiv un neam care moare. Le explicam mereu pacienților: nu aveți nici o șansă să vă vindecați sau să vă îndreptați destinul câtă vreme nu vă conștientizați și învingeți orgoliul. Simpla rugăciune sau practicile de orice fel nu vă sunt de ajutor fără schimbarea efectivă a caracterului.

Orgoliul slăbește sufletul, îl înlănțuie, îl întunecă și îl decade din starea lui divină și atunci încep necazurile. Cu cât orgoliul este mai mic, cu atât omul are mai multă iubire în suflet, mai multă energie și mai multe șanse să supraviețuiască și să fie fericit atât el cât și urmașii lui. Dumnezeu creează Universul în fiecare clipă. El revarsă permanent energia vieții în acest Univers, îl reface și îl susține. Iar noi primim această energie care vine prin intermediul sufletului nostru și care îl hrănește atâta vreme cât noi ne asemuim Creatorului. Un om cu orgoliu în subconștient nu va putea niciodată să fie un om al lui Dumnezeu, din acest motiv ruinarea structurilor de câmp, care vin ca urmare a îndepărtării de Dumnezeu, va duce la ruinarea destinului său și al întregului său neam.

Sursa:
S N Lazarev
Go [here] for the English version of this page.